Bang, Bang!


Suntem, noi oamenii, mai rai decat in orice alta era? Nu stiu. Dar tind sa cred cu tarie ca, oricum ar fi, suntem intr-o directie atat de gresita in ceea ce facem, ceea ce prezentam, ceea ce suntem, pana la urma. In multe privinte se poate aplica ceea ce spun. Vreau sa dezbat putin gandul asta, prin prisma experientei mele ca blogger. Gandesc diferit, nu prea sunt in turma si asta atrage multa energie negativa, din pacate. Dar, lamuresc eu imediat despre ce vorbesc aici.

Da play cu mine si hai sa ne lamurim putin daca suntem pe acelasi film sau nu.

Cand am deschis blogul asta, habar nu aveam cu ce se mananca. Am invatat treptat. Nici acum nu stiu sa folosesc platforma asta la capacitate maxima si nici nu stiu daca merita. Nu vreau sa ma plang sau sa epatez acum, scriind randurile astea, dar in fiecare postare, fiecare rand scris, l-am scris cu drag, cu suflet si cu un scop. Nu am primit niciun ban, cum se gandesc majoritatea oamenilor. Nu ma compar cu nimeni pentru ca nu pot fi ca nimeni. In aceeasi masura, sunt unica si nimeni nu-mi poate lua asta.

Imi doresc ca acest blog sa fie citit, daca se poate, de oameni care apreciaza timpul pe care il petrec scriind, care vor sa auda o parere sincera, de la un om care face asta din placere. Vreau sa sprijin, cu idei, femei de toate varstele. Sa le impulsionez sa faca ceea ce isi doresc indiferent de situatie sau de ce zice lumea. Sa fie cum vor ele. Sa impart cu ele din descoperirile mele. Din ceea ce mie imi face bine

Stiu ca nu-i usor sa mergi sa sclavesti pe cineva ca sa ai bani sa iti platesti chiria, cheltuielile, mancarea. Stiu ca apare frustrarea. Sa te mai gandesti dupa job ca mai existi si tu in viata asta, care-i a ta pana la urma? Da, mai existi! Si ar trebui sa fii si pe primul loc. Sa faci si ceea ce iti place indiferent ce zice un hater in spatele laptopului sau din spatele blocului in legatura cu ceea ce iti place tie.

De ce am incheiat paragraful putin mai dur? Pentru ca primesc comentarii rautacioase, pe langa cele ok, si vreau cumva sa raspund tuturor celor care n-au nimic de facut in viata asta, decat sa comenteze vietile altora. Cum ca: “ce blogger sunt eu cu atat de putine like-uri?”, “esti figuranta si proasta!!!!….)))))” sau afirmatii cum ca sunt agramata. Nu inteleg de ce ti-ai pierde timp din viata scriind unui om doar ca nu il suporti, nici macar nu l-ai cunoscut… Imi doresc ca toti oamenii de genul asta sa imi dea unfriend, unfollow, block sau orice, pentru ca nu in asta consta viata. Vreau sa am 1000 de followeri care sa ma inteleaga si sa fie pe acelasi film ca mine(ceea ce mi se pare si asta greu) decat 10,000 care ma urmaresc de ciuda sau doar sa vada ce mai fac si sa comenteze cand au ei o zi mai proasta. Vreau sa aud, cum aud acum, de la dentistul meu, ca i-am trimis clienti fara sa imi doresc sa fac asta. Doar pentru ca eu am fost foarte multumita de seriviciile lui. (Si nu pentru ca trag o turma dupa mine, promovand haine, produse si servicii care sa ajung sa nici nu le mai folosesc dupa). Anyway. Nu-mi doresc sa transform placerea de a scrie aici, intr-o sursa de venit in acel sens. Vreau sa continui incet, dar sigur. Cu buget mic, dar sa ajut mai multa lume. Cu putini followeri, dar mai destepti. Si, da, tu care ma critici din spatele unui calculator/laptop, stiu ca nu crezi. Dar conteaza prea putin. Eu stiu, pentru ca eu fac ceva pentru visul meu si pentru ca am refuzat sa ma mai gandesc la un job ravnit la o multinationala care imi conditiona week-endurile si continutul blogului, numai de dragul de a fi vazuta. Nu o sa ma prefac ca fac parte din nu stiu ce cercuri fancy si ca nu stiu ce viata am eu, doar ca sa atrag followeri. Thank you, but no, thank you.

Imi doresc sa mai lamuresc si faptul ca nu sunt blogger de fashion. Mi se pare penibil sa te auto-proclami asa ceva. Nu sunt de acord cu fashion-ul si cu consumerism-ul la cote inimaginabile. Imi place sa ma ingrijesc, sa imi cumpar haine, dar nu as da sume exorbitante pe ele, pe incaltaminte sau produse. Daca as avea dulapuri pline de haine, as dona fiecare haina pe care nu o mai port. Cand postez un articol despre vestimentatie, aici, e sa arat ce imi place mie sa port. Cred ca poti sa arati bine si fara sa dai 3.000 lei pe o pereche de sandale. Promovez doar ce imi place si in ceea ce cred, indiferent de situatie. Nu ma astept sa iti placa la nebunie, fiecare e diferit.

Nu e despre mine, despre tine, despre nimeni. E despre cum sa ajuti si sa fii ajutat la randul tau. Despre cum sa refuzi sa fii inca o oaie in turma asta imensa. Si daca as fi inca o oaie in turma, as fi oaia neagra. Clar.

Si… cum e vorba aia? Daca nu te vorbeste nimeni de rau inseamna ca ceva nu faci bine… Cam asa ceva.

alina boda

Tu ce faci pentru visele tale?

Alina.

Advertisements

One Comment Add yours

  1. ancabalaban says:

    Eu zic sa continui tot asa, lasand impresiile celor rai in spate. 🙂 Nu merita sa iti pierzi timpul analizand la ce se gandesc altii legat de activitatea ta. Fii egoista si foloseste momentele alea pentru tine, pentru a face altceva care te ajuta sa ajungi unde vrei! Succes!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s